Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 901896:

BÚNCĂR, buncăre, s. n. Siloz de înmagazinare a cărbunilor sau a minereurilor. Noroc de bătrîn că sta lîngă buncăr și m-a scos. DAVIDOGLU, M. 71. ♦ Compartiment destinat depozitării cărbunilor la navele care folosesc cărbuni.

Buncăr dex online | sinonim

Buncăr definitie