BÚNCĂR s.n. 1. Siloz în care se înmagazinează cărbuni, minereuri etc. ♦ Depozit de combustibil pe o navă; (p. ext.) combustibilul navei. 2. Pâlnie de alimentare cu cărbuni a locomotivelor. 3. (Mil.) (Mic) adăpost blindat. [Pl. -re, var. buncher s.n. / < germ. Bunker, cf. engl. bunker].