Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1042852:

bunăvoínță sf [At: DA / E: bună + voință] 1 Atitudine binevoitoare față de cineva Si: (îvr) bunătămare (1). 2 Tragere de inimă.

Bunavoință dex online | sinonim

Bunavoință definitie