Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 973059:
BUNĂ-CUVIINȚĂ s. decență, jenă, manieră, pudoare, rușine, sfială, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudiciție. (Lipsit de ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Bun dex online | sinonim
Bun definitie
