buduroi definitie

11 definiții pentru buduroi

budurói sn [At: ȘEZ. V, 39/27 / V: -oáie sf / Pl: ~oaie / E: nct] 1 Putină mare în care se strânge laptele de la oi Si: budăi. 2 (Reg; spc) Butoi mare, confecționat dintr-un trunchi de copac, în care se depozitează faină (sau sămânță de cânepă, cenușă etc.). 3 Ghizd de fântână, confecționat din lemn. 4 (Reg) Tub de lemn prin care se aduce apa la moară. 5 (Reg) Loc de pe vatră situat între comniță și perete.
BUDURÓI, buduroaie, s. n. (Popular) 1. Vas de lemn (adesea făcut dintr-un trunchi scobit) în care se păstrează diferite produse (lapte, semințe, miere, ceară, cenușă etc.). V. budăi, hîrdău, putină. Iscoadele... dezgropau din argea lăzile cu țesături, buduroaiele cu ceară ori cu miere și tot ce-i fusese greu de luat fugitei gospodine. GALACTION, O. I 279. Se uită la buduroiul cu cenușă, În care baba strîngea cenușa pentru leșie. ȘEZ. I 54. 2. Stup pentru albine, făcut dintr-un butuc scobit sau dintr-o scorbură. Îngrijea o stupină de vreo cincizeci de coșnițe și buduroaie. SADOVEANU, P. M. 50. 3. Ghizd de fîntînă, făcut de obicei din scînduri sau din împletitură de nuiele. Cobilița e rezemată de buduroiul fîntînii. STANCU, D. 180.
BUDURÓI, buduroaie, s. n. (Pop.) 1. Vas de lemn în care se păstrează diferite produse. 2. Stup de albine făcut dintr-un butuc scobit sau dintr-o scorbură; știubei. 3. Ghizd de fântână. – V. budăi.
budurói s. n., pl. buduroáie
budurói s. n., pl. buduroáie (sil. -roa-ie)
BUDURÓI s. (reg.) știubei. (~ la o fântână.)
BUDURÓI s. v. cămin, coș, horn, știubei.
buduroiu n. Mold. putină mare (în opozițiune cu budacă sau budaie).
buduróĭ n., pl. oaĭe (din budunoĭ, supt infl. altor cuvinte în -roĭ, d ung. bödön, bödöny, butoiaș, ghizdurĭ, bödö, țeavă, bodon, putină). Budalăŭ. Trunchĭ scobit întrebuințat ca putină, ca stup ș.a. Jgheab acoperit (la moară). – Cov. (budurúș, pl. e). Cĭubăr.
buduroi s. v. CĂMIN. COȘ. HORN. ȘTIUBEI.
*BUDUROI s. (reg.) știubei. (~ la o fîntînă.)

buduroi dex

Intrare: buduroi
buduroi substantiv neutru