Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru bucurie

bucur├şe sf [At: COD. VOR. 129/5 / Pl: ~ii / E: bucura + -ie] 1 Senza╚Ťie de mare pl─âcere Cf veselie. 2 (Pex; rar) Veste bun─â. 3 (Ccr) Persoan─â (sau obiect) care produce bucurie. 4 (├Äla) Cu (toat─â) ~(ia) (Foarte) bucuros (1).
BUCUR├ŹE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de mul╚Ťumire vie, de satisfac╚Ťie sufleteasc─â. ÔŚŐ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toat─â bucuria = (foarte) bucuros. 2. (Concr.) Ceea ce bucur─â (1) pe cineva. ÔÇô Bucura + suf. -ie.
BUCUR├ŹE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de mul╚Ťumire vie, de satisfac╚Ťie sufleteasc─â. ÔŚŐ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toat─â bucuria = (foarte) bucuros. 2. (Concr.) Ceea ce bucur─â pe cineva. ÔÇô Bucura + suf. -ie.
BUCUR├ŹE, (2) bucurii, s. f. 1. Sentiment de mul╚Ťumire, de vie satisfac╚Ťie, interioar─â. Copiii vor r├«de-n fiece cas─â. P├«ini albe vor cre╚Öte pe fiece mas─â. Omenia va trece tuturor pragul. Bucurie, bucurie, c├«t de nalt ├«╚Ťi e steagul! TULBURE, V. R. 36. Inim─â, iar tremuri ├«ntre dor ╚Öi bucurie. BENIUC, V. 51. S├«nt suflet in sufletul neamului meu ╚śi-i c├«nt bucuria ╚Öi-amarul. CO╚śBUC, P. II 281. ÔŚŐ (├Än fraze eliptice ╚Öi exclamative) Alunei, bucuria lui Ipate! ├«ncepe a se ╚Ťinea de fat─â, ca scaiul de oaie. CREANG─é, P. 167. ÔŚŐ Loc. adv. De bucurie = din cauza bucuriei sim╚Ťite. Eu am tres─ârit de bucurie. SADOVEANU, N. F. 14. ╚śi-i r├«dea inima babei de bucurie c├«nd g├«ndea numai c├«t... are s─â fie ajutat─â de feciori. CREANG─é, P. 4. S-arunc─â la g├«tul lui... amu╚Ťit─â de bucurie. EMINESCU, N. 28. Cu bucurie sau cu toat─â bucuria = din toat─â inima, foarte bucuros. S─ârb─âtorim cu bucurie ziua de 1 Mai. Ôľş Cu toat─â bucuria... am s─â vin numaidec├«t, zise Ivan. CREANG─é, P. 300. ÔŚŐ Expr. A nu mai putea de bucurie = a se bucura foarte mult. C├«nd auzi fata c─â tat─â-s─âu li d─â voie s─â mearg─â, nu mai putea de bucurie. ISPIRESCU, L. 13. Noroc ╚Öi bucurie! formul─â de salut. 2. (Concretizat) Persoan─â sau obiect care bucur─â. Tot mai larg peste ╚Ťar─â ├«nfloresc bucuriile, Tot mai trainic se a╚Öaz─â ├«n istorie filele. DE╚śLIU, G. 45. Nici n-ai idee ce bucurie ╚Öi ce m├«ng├«iere s├«nt copiii. SADOVEANU, O. VI 376. Toat─â lumea... nu-╚Öi mai g─âse╚Öte ast├«mp─âr... din cauza bucuriilor aduse de pace. SAHIA, N. 54. El era bucuria mea. NEGRUZZI, S. I 51. ÔÖŽ Veste care bucur─â. (Ironic) Dintr-o p─âreche de boi... am r─âmas c-o pung─â goal─â... Mai ╚Öede el c├«t ╚Öede... ╚Öi-apoi... se duce drept la frate-t─âu, ca s─â-i duc─â bucuria. CREANG─é, P. 44.
BUCUR├ŹE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de mul╚Ťumire, de satisfac╚Ťie sufleteasc─â. ÔŚŐ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toat─â bucuria = din toat─â inima. ÔŚŐ Expr. A nu mai putea de bucurie = a se bucura foarte mult. Noroc ╚Öi bucurie, formul─â de salut. 2. (Concr.) Persoan─â, obiect, veste etc. care bucur─â. ÔÇô Din bucura + suf. -ie.
bucur├şe s. f., art. bucur├şa, g.-d. art. bucur├şei; pl. bucur├şi, art. bucur├şile
bucur├şe s. f., art. bucur├şa, g.-d. art. bucur├şei; pl. bucur├şi, art. bucur├şile
BUCUR├ŹE s. desf─âtare, m├óng├óiere, mul╚Ťumire, pl─âcere, satisfac╚Ťie, (├«nv. ╚Öi pop.) mul╚Ťumit─â, (├«nv.) haz, m├óng├óietur─â. (Simte o mare ~.)
Bucurie Ôëá durere, ├«ntristare, mahn─â, necaz, sup─ârare, triste╚Ťe
BUCUR├ŹE ~i f. 1) Exaltare sufleteasc─â intens─â provocat─â de emo╚Ťii puternice; mul╚Ťumire sufleteasc─â. * A nu (mai) putea de ~ a fi nespus de bucuros. 2) Factor extern care provoac─â o asemenea stare sufleteasc─â. [Art. bucuria; G.-D. bucuriei; Sil. -ri-e] /a (se) bucura + suf. ~ie
bucurie f. sentiment viu de mul╚Ťumire a sufletului c├ónd posed─â un bun real sau imaginar: salt─â de bucurie.
bucur├şe f. (alb. bukurt, frumuse╚Ť─â). Emo╚Ťiune pl─âcut─â pe care o simte sufletu c├«nd dob├«nde╚Öte or─ş sper─â c─â o va dob├«ndi ce─şa ce-─ş place: a fost o mare bucurie pe no─ş c├«nd am v─âzut cÔÇÖa─ş sc─âpat de moarte. Bucuria mea (ta, lu─ş ╚Ö.a.) simt, am sim╚Ťit o mare bucurie: c├«nd ninge, bucuria copiilor! V. chit─â 2.
BUCURIE s. desf─âtare, m├«ng├«iere, mul╚Ťumire, pl─âcere, satisfac╚Ťie, (├«nv. ╚Öi pop.) mul╚Ťumit─â, (├«nv.) haz, m├«ng├«ietur─â. (Simte o mare ~.)
BUCURIE. Subst. Bucurie, veselie, ├«nveselire, veselire (pop.), jovialitate, voio╚Öie, folie (fam.), ├«nsufle╚Ťire, ├«nc├«ntare, voie bun─â, bun─â dispozi╚Ťie; bucurie mare, exultare, exulta╚Ťie, entuziasm, fericire, ferice (├«nv.), extaz, extaziere, exaltare, euforie, beatitudine (livr.). Desf─âtare, desf─ât (rar), distrac╚Ťie, divertisment, amuzament, petrecere, petrecanie (├«nv. ╚Öi reg.). Adj. Bucuros, vesel, ├«nveselit, veselit (pop.), radios, voios, plin de voie bun─â, bine dispus, jovial; entuziasmat, ├«nc├«ntat, fericit, ferice (poetic), exultant, extaziat, exaltat, euforic, triumf─âtor. ├Ämbucur─âtor, pl─âcut, ├«nc├«nt─âtor, fermec─âtor, captivant, fascinant, fascinator (rar); ├«nveselitor, veselitor (pop.), fericitor (rar). Vb. A se bucura, a se ├«mbucura (reg.), a-╚Öi face inim─â bun─â, a fi bucuros, a exulta, a-╚Öi freca m├«inile (de bucurie), a s─âri ├«ntr-un picior (de bucurie), a se ├«nveseli, a se lumina la fa╚Ť─â, a se veseli (pop.), a fi vesel, a fi voios, a fi bine dispus, a fi fericit; a fi numai z├«mbet, a cre╚Öte de bucurie, a-i cre╚Öte (cuiva) sufletul, a nu mai putea de bucurie, a cre╚Öte inima (├«n cineva), a-i r├«de (cuiva) inima de bucurie, a-i r├«de (cuiva) musta╚Ťa, a-i r├«de (cuiva) ochii, a r├«de inima (├«n cineva), a-╚Öi face inima bun─â, a-i (tre)s─âlta inima de bucurie, a nu mai c─âlca pe p─âm├«nt de bucurie, a nu mai atinge p─âm├«ntul de bucurie, a s─âri ├«n sus (de bucurie), a fi nebun de bucurie, a nu-╚Öi ├«nc─âpea ├«n piele de bucurie, a bate din pinteni, a fi ├«n al nou─âlea (al ╚Öaptelea) cer. A triumfa, a jubila. A se distra, a se desf─âta, a petrece, a se delecta, a se amuza. A bucura, a ├«nveseli, a veseli (pop.), a ├«nsufle╚Ťi, a ferici, a ├«nc├«nta, a distra, a amuza. Adv. Cu bucurie, cu toat─â bucuria, cu pl─âcere, cu veselie, cu voio╚Öie; cu (din) tot sufletul, cu (din) toat─â inima, cu inima s─âlt├«nd de bucurie; cu z├«mbetul pe buze (pe fa╚Ť─â). V. amuzament, entuziasm, fericire, optimism, pl─âcere.
DONA PRAESENTIS CAPE LAETUS HORAE (lat.) prime╚Öte cu bucurie darurile clipei de fa╚Ť─â ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×OdeÔÇŁ, III, 8, 27.
RES SEVERA VERUM GAUDIUM (lat.) un lucru serios este o adev─ârat─â bucurie ÔÇô Seneca, ÔÇ×Epistulae ad LucilliumÔÇŁ, XXIII.
a nu-și mai încăpea în piele de bucurie expr. a fi foarte bucuros.
gând la gând cu bucurie expr. folosită pentru a arăta că suntem întru totul de acord cu o idee sau o propunere avansată de un interlocutor.

Bucurie dex online | sinonim

Bucurie definitie

Intrare: bucurie
bucurie substantiv feminin