Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 538457:

BUCIUMÁ2, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta din bucium. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.

Buciuma dex online | sinonim

Buciuma definitie