Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru buciniș

buciníș sm [At: ANON. CAR. / V: buceníș, bucimíș, buciuníș / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Cucută. 2 (îc) ~-de-apă, -de-baltă Cucută-de-apă. 3 Anghelică. 4 Pătrunjelul-câinelui.
BUCINÍȘ s. m. (Transilv.) Cucută. Și numai o dată se umflă, și lanțurile cad rupte... de gîndeai c-ar fi numai de buciniș. RETEGANUL, P. V 33.
BUCINÍȘ s. m. (Bot.; reg.) Cucută.
buciníș (reg.) s. m., pl. buciníși
buciníș s. m., pl. buciníși
BUCINÍȘ s. v. anghelică, cucută, pătrunjel-câinesc, pătrunjelul-câinelui.
BUCINIȘ-DE-BÁLTĂ s. v. cucută-de-apă, cucută-mică.
buciniș m. 1. Bot. angelică; 2. Tr. cucută. [Din cotorul plantei se fac buciume și fluiere].
buciníș m. (d. bucĭum. D. rom. vine bg. bučiniš. V. și dudaĭe). Un fel de cucută neveninoasă pe ale căreĭ vlăstare tinere le mănîncă oameniĭ în nordu Europeĭ (anchangelica officinalis). Un fel de cucută foarte veninoasă care crește în apă (cicuta virosa).
buciniș s. v. ANGHELICĂ. CUCUTĂ. PĂTRUNJEL-CÎINESC. PĂTRUNJELUL-CÎINELUI.
buciniș-de-baltă s. v. CUCUTĂ-DE-APĂ. CUCUTĂ-MICĂ.

buciniș definitie

buciniș dex

Intrare: buciniș
buciniș substantiv masculin