búche sf [At: CANTEMIR, HR. 306 / V: buche / Pl: buchi / E: vsl бoyки] 1 Numele celei de-a doua litere a alfabetului chirilic. 2 (Pex) Literă. 3 (Pex) Literă a alfabetului chirilic Si: slovă, potcoavă. 4 (Pex) Scriere. 5 (Pex; îlav) După ~ a cărții Conform regulii. 6 (Pop; îe) A nu ști ~ A nu ști nimic. 7 (Pop; îe) A spune cuiva buchile A spune cuiva părerea fără înconjur. 8 (Pan; reg) Smoc de păr sub buza de jos.

bucheá sf vz buche

BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky.

BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky.

BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic (de care s-au servit romînii pînă pe la mijlocul secolului al XIX-lea); p. ext. (de obicei la pl.) litere, alfabet, rînduri scrise. Plînge dascălul, pierde șirul buchilor și începe a încurca răspunsurile slujbei. GALAN, Z. R. 59. Mama mă învăța buchile înainte de-a mă da la școală. SADOVEANU, P. M. 54. Ochii... m-au lăsat de tot... nu mai văd de loc buchile. REBREANU, R. I 106. Mă puse întîi la buchi. NEGRUZZI, S. I 247. ◊ Expr. (În legătură cu verbele «a învăța», «a recita», «a ști» etc.) Buchea cărții = (a învăță etc.) exact ca în carte, în chip mecanic, fără interpretare personală. ♦ Elemente rudimentare de învățătură; scris-citit. A mai învățat... și vreo trei buchi. SLAVICI, O. I 312. Citit-am cum este rostul; vezi bine că nu-n zadar Am tot învățat la buche. Sînt dascăl! Sînt cărturar. HASDEU, R. V. 29. ◊ Expr. A fi (tot) la buchi = a fi începător în ale învățăturii. A nu ști buche = a nu ști nimic. A fi cu buche = a se potrivi bine, a se nimeri cum trebuie; a fi cu tîlc, a avea un dedesubt. Taci, că-i cu buche, l-am potcovit bine... De nu cumva s-ar răzgîndi. CREANGĂ, P. 41. – Variante: bucheá, buchele (CREANGĂ, A. 104), búchie, buchii (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 2/2), s. f.

BUCHEÁ s. f. v. buche.

BÚCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. ext. literă; alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (în ale învățăturii). A nu ști buche = a nu ști nimic. [Var.: bucheá, búchie s. f.] – Slav (v. sl. buky).

BUCHEÁ s. f. v. buche.

búche s. f., art. búchea, g.-d. art. búchii; pl. buchi

búche s. f., art. búchea, g.-d. art. búchii; pl. buchi

BÚCHE s. v. literă, slovă.

búche (búchi), s. f. – 1. A doua literă a alfabetului chirilic. – 2. Literă în general. – 3. Pic, strop, nimic. Sl. buky (Cihac, II, 30). – Der. bucher, s. m. (elev începător; novice; elev care învață mult pe dinafară); bucheri, vb. (a silabisi; a citi); bucherie, s. f. (rudimente, învățătură elementară); buchini, vb. (a silabisi); bucherisi, vb. (a silabisi); buchisi (var. buchisa), vb. (a silabisi; a învăța), ușor de confundat cu omonimul său a buchisi (< bucși); buchiseală, s. f. (lucrare școlară); bucvar (var. bu(c)far, buhvar(iu)), s. n. (înv.; caiet, carte). Pentru buchini și var. bughini, bunghini (care ajung să însemne „a lucra cu caznă, stricîndu-și vederea, în poziția caracteristică a celui care învață”, interpretat greșit de Tiktin plecînd de la fr. bouquiner, cf. Graur, BL, VI, 141.

BÚCHE ~i f. 1) A doua literă din alfabetul chirilic. 2) Fiecare dintre semnele grafice, care alcătuiesc un alfabet; literă. * A se ține de ~ea legii a face totul în conformitate cu legea. A nu ști (o) ~ a nu ști nimic; a nu avea idee de nimic. 3) Cunoștințe elementare de scris și de citit. /<sl. buky

buche f. 1. a doua literă a alfabetului slav; 2. pl. alfabetul cirilic, slove: nu știe buchile; 3. (ironic) știință, învățătură: bucheaua poate s’o învețe și acasă cine vrea CR.; 4. fig. pont: taci că-i cu buche, l’am potcovit bine CR. [Slav. BUKI, literă, litera b].

búche f. (vsl. buky, bukŭ, fag, litera B, d. got. bôka, literă, germ. buch, carte, buche, fag. De aicĭ și Bucovina „făget”). Vechĭ. Azĭ. fam saŭ iron. Litera B chirilică. Literă, slovă (maĭ ales chirilică). A învăța buchea cărțiĭ, a învăța (o lecțiune) cuvînt cu cuvînt. A fi buche, a fi bucher, ignorant, prost.

buche s. v. LITERĂ. SLOVĂ.

a nu ști o boabă / o boacă / o buche expr. 1. a nu ști nimic, a fi complet ignorant. 2. a fi necultivat / neșcolit.