Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 573160:

búbuĭ, a -í v. intr. (d. bu-bu, zgomotu sunetuluĭ orĭ al tunuluĭ; rut. búbnuti, a bate toba; sîrb. bubajati). Tun, detun: bubuĭe tunetu.

Bubuire dex online | sinonim

Bubuire definitie