Definiția cu ID-ul 424690:
bubuí (uésc, bubuít), vb. – A produce un zgomot puternic, a răsuna. –
Mr. mi bubuescu „mă plâng”,
bumbunez „bubui”. Creație expresivă,
cf. gr. βομβέω,
lat. bombitare, sl. bubati (care după Byhan 305, ar fi etimonul cuvîntului
rom.),
sb. bubati, slov.
bobneti. –
Der. bubuit, s. n. (zgomot mare);
bubuitor, adj. (răsunător);
bubuitură, s. f. (zgomot mare);
răsbubui, vb. (a răsuna).
Bubuire dex online | sinonim
Bubuire definitie