Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru brumat

brumá [At: IORGA, S. D. XIII, 50 / Pzi: ~ ează / E: brumă + -a] 1 vi A cădea brumă. 2-3 vtr A (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma.
brum├ít, ~─â a [At: SLAVICI, N. 185 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: bruma] 1 B─âtut de brum─â (1). 2 (D. fructe, plante etc.) Acoperit cu brum─â (4). 3 (Pan) De culoarea brumei Si: brum─ârel, brum─âriu, cenu╚Öiu, fumuriu, (reg) sein, sur. 4 (Rar) Care este f─âr─â chef Si: indispus, sup─ârat Cf plouat.
BRUM├ü, pers. 3 brumeaz─â, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A c─âdea brum─â (1). 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) acoperi cu brum─â (1) sau cu ceva care seam─ân─â cu bruma. ÔÇô Din brum─â.
BRUM├üT, -─é, bruma╚Ťi, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Acoperit de brum─â (1). 2. (Rar) Brum─âriu (1). 3. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat de brum─â (3). ÔÇô V. bruma.
BRUM├ü, pers. 3 brumeaz─â, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A c─âdea brum─â (1). 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) acoperi cu brum─â (1) sau cu ceva care seam─ân─â cu bruma. ÔÇô Din brum─â.
BRUM├üT, -─é, bruma╚Ťi, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Acoperit de brum─â (1). 2. (Rar) Brum─âriu (1). 3. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat de brum─â (3). ÔÇô V. bruma.
BRUM├ü, pers. 3 brumeaz─â, vb. I. 1. Intranz. A c─âdea brum─â. 2. Tranz. (Rar) A acoperi cu brum─â. Verde frunzu╚Ť─â... C├«t o ninge ╚Ö-o brumeaz─â, Ea e tot m├«ndr─â ╚Öi crea╚Ť─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 21. ÔŚŐ Fig. Peste mun╚Ťii bruma╚Ťi de lun─â era o t─âcere tare ca piatra, o t─âcere pustie. DAN, U. 207.
BRUM├üT, -─é, bruma╚Ťi, -te, adj. 1. Acoperit de brum─â. Albinele ╚Öi m├«njii Ce trec, n─âluci sirepe, prin porumbi╚Öti brumate. STANCU, C. 79. Perdeaua de s─âlcii de pe malul Dun─ârii p─ârea brumat─â, ca aburit─â de r─âsuflarea apei. SANDU-ALDEA, D. P. 25. Spunea de-un trandafir brumat ├Än doina ei. CO╚śBUC, P. I 255. ÔŚŐ Fig. B─ârbia ii era acoperit─â cu p─âr moale, ca ╚Öi c├«nd ar fi brumat─â. SLAVICI, O.I 95. 2. (Rar) De culoarea brumei; brum─âriu. S─â se mai duc─â-n p─âcate... ╚śi mioarele brumate. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, 387. 3. Fig. Aburit. ├Ä╚Ťi sun─â ├«n urechi clinchet de pahare brumate, ca ni╚Öte clopo╚Ťei de argint. PAS, Z. I 174. Turn─â cu m├«ini nesigure, din cana brumat─â, ├«nc─â o stacan─â de vin. PAS, L. I 25. 4. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat fin de praf alburiu. V. brum─âriu (2). Prune brumate, Ôľş Din vi╚Ťa brumat─â, Spre buzele-╚Ťi ro╚Öii, ├«╚Öi tind t─âm├«io╚Öii Ispita ciorchinelor grele. TOMA, C. V. 117. ÔÇô Variant─â: (rar) ├«mbrum├ít, -─â (CORBEA, ├«n POEZ. N. 133) adj.
BRUM├ü, pers. 3 brumeaz─â, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A c─âdea brum─â. 2. Tranz. (Rar) A acoperi cu brum─â. ÔÇô Din brum─â1.
BRUM├üT, -─é, bruma╚Ťi, -te, adj. 1. Acoperit de brum─â. 2. (Rar) Brum─âriu. 3. Fig. Aburit. Clinchet de pahare brumate (PAS). 4. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat fin alburiu. ÔÇô V. bruma.
brumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză
brumá vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză
BRUMÁT adj. v. aburit, brumăriu, fumuriu.
A BRUMÁ ~eáză 1. intranz. rar A cădea brumă. 2. tranz. A acoperi cu brumă. /Din brumă
brumà v. a cădea sau a bate bruma.
brumat a. 1. bătut de brumă: prune brumate; 2. fig. fără chef, indispus: nu fi așa de brumat.
brum├ít, -─â adj. (d. brum─â). Cu brum─â (acoperit cu un praf albicios natural), brum─âri┼ş: prune brumate.
brum├ęz v. intr. (d. brum─â). Uzitat la pers. III: brumeaz─â, cade bruma: a brumat ast─â-noapte. V. tr. Acoper cu brum─â: florile sÔÇÖa┼ş ofilit, c─â le-a brumat. ÔÇô ╚śi imbr- (ca v. tr.).
brumat adj. v. ABURIT. BRUM─éRIU. FUMURIU.
brum├ít, -─â, bruma╚Ťi, -te, adj. ÔÇô Acoperit cu brum─â. ÔÖŽ (onom.) Bruma╚Ťi, porecl─â pentru locuitorii din Fericea. ÔÇô Din bruma (din brum─â ÔÇ×chiciur─âÔÇŁ < lat. bruma) (DEX).

Brumat dex online | sinonim

Brumat definitie

Intrare: bruma
bruma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: brumat
brumat adjectiv