Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 538304:

BRUFTUÍ, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria un strat de bruft. 2. Fig. A arunca cuiva cuvinte aspre; a repezi, a brusca.

Bruftuire dex online | sinonim

Bruftuire definitie