BRODERÍE s. f. 1. artă a decorării unei țesături cu motive ornamentale cusute în relief cu fire din diferite materiale; compoziția ornamentală însăși. ◊ (p. ext.) ornamentație fină. 2. (muz.) ornament melodic realizat prin alternarea unei note dintr-un acord cu cea superioară sau inferioară, depărtată cu un (semi)ton. (< fr. broderie)