Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru brigandaj

brigandáj sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr brigandage] (Frm) Tâlhărie la drumul mare.
BRIGAND├üJ, brigandaje, s. n. (Fran╚Ťuzism) T├ólh─ârie la drumul mare. ÔÇô Din fr. brigandage.
BRIGAND├üJ, brigandaje, s. n. (Fran╚Ťuzism) T├ólh─ârie la drumul mare. ÔÇô Din fr. brigandage.
BRIGAND├üJ, brigandaje, s. n. (Fran╚Ťuzism) T├«lh─ârie, ho╚Ťie la drumul mare.
BRIGAND├üJ, brigandaje, s. n. (Fran╚Ťuzism) T├ólh─ârie la drumul mare. ÔÇô Fr. brigandage.
brigandáj (livr.) s. n., pl. brigandáje
brigandáj s. n., pl. brigandáje
BRIGANDÁJ s. v. banditism, gangsterism, jaf, tâlhărie.
BRIGAND├üJ s.n. T├ólh─ârie, ho╚Ťie la drumul mare. [< fr. brigandage].
BRIGANDÁJ s. n. tâlhărie. (< fr. brigandage)
BRIGANDÁJ n. Faptă de brigand; tâlhărie. /<fr. brigandage
brigandaj n. 1. ho╚Ťie cu m├óna ├«narmat─â; 2. jaf, pr─âd─âciune revolt─âtoare.
*brigand├íj n., pl. e (fr. brigandage). T├«lh─ârie de codru. Fig. Concusiune, jaf: administra╚Ťiunea lu─ş nÔÇÖa fost de c├«t un brigandaj.
brigandaj s. v. BANDITISM. GANGSTERISM. JAF. TÎLHĂRIE.

Brigandaj dex online | sinonim

Brigandaj definitie

Intrare: brigandaj
brigandaj substantiv neutru