brezaie f. 1. mască împestrițată de Crăciun; om învelit într’o zeghe și împodobit cu felurite basmale, panglici și flori, purtând un cap de animal cu bot (sau de pasăre cu cioc) pe care îl pune în mișcare cu o sfoară și-l face să scoată diferite sunete: oamenii îl împodobiră cu flori ca pe o brezaie ISP.; 2. fig. femeie gătită cu prea multe dresuri și podoabe: parcă este o brezaie. [V. breaz].