braconáj sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr braconnage] 1-2 Practicare ilegală a vânatului sau a pescuitului.

BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. – Din fr. braconnage.

BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. – Din fr. braconnage.

BRACONÁJ, braconaje, s. n. 1. Faptul de a bracona; vînătoare sau pescuit ilegal, fără permis. 2. Delictul comis de cel care braconează.

BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Delict comis de cel care braconează. – Fr. braconnage.

braconáj s. n., pl. braconáje

braconáj s. n., pl. braconáje

BRACONÁJ s.n. Vânătoare sau pescuit ilegal, fără permis; faptă de braconier. ♦ Delict făptuit de acela care braconează. [< fr. braconnage].

BRACONÁJ s. n. delict făcut de cel care braconează. (< fr. braconnage)

BRACONÁJ ~e n. 1) Vânătoare sau pescuit ilegal. 2) Delict constând în încălcarea legii despre interzicerea vânatului sau a pescuitului. /<fr. braconnage