Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru braconaj

braconáj sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr braconnage] 1-2 Practicare ilegală a vânatului sau a pescuitului.
BRACON├üJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ÔÖŽ Infrac╚Ťiune care const─â ├«n practicarea ilegal─â a v├ónatului sau a pescuitului. ÔÇô Din fr. braconnage.
BRACON├üJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ÔÖŽ Infrac╚Ťiune care const─â ├«n practicarea ilegal─â a v├ónatului sau a pescuitului. ÔÇô Din fr. braconnage.
BRACONÁJ, braconaje, s. n. 1. Faptul de a bracona; vînătoare sau pescuit ilegal, fără permis. 2. Delictul comis de cel care braconează.
BRACON├üJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ÔÖŽ Delict comis de cel care braconeaz─â. ÔÇô Fr. braconnage.
braconáj s. n., pl. braconáje
braconáj s. n., pl. braconáje
BRACON├üJ s.n. V├ón─âtoare sau pescuit ilegal, f─âr─â permis; fapt─â de braconier. ÔÖŽ Delict f─âptuit de acela care braconeaz─â. [< fr. braconnage].
BRACONÁJ s. n. delict făcut de cel care braconează. (< fr. braconnage)
BRACONÁJ ~e n. 1) Vânătoare sau pescuit ilegal. 2) Delict constând în încălcarea legii despre interzicerea vânatului sau a pescuitului. /<fr. braconnage

Braconaj dex online | sinonim

Braconaj definitie

Intrare: braconaj
braconaj substantiv neutru