27 definiții pentru brâneț
brânéț sn [At: SEVASTOS, N. 395b/10 / V: bârneț, bârneață, gârnețe / Pl: ~e / E: brâne + -eț] 1 (La portul bărbătesc al țăranilor) Brăcinar. 2 (Pan; rar) Fâșie de pământ. 3 (La portul femeiesc) Cingătoare (îngustă și lungă) de pus peste catrință Cf bete, brâuleț, frânghie. 4 (Pex; reg) Ștergar îngust de in sau de cânepă, brodat cu flori cu care se decorează icoanele. 5 (Reg) Scutec pentru copiii nou-născuți Si: fașă. 6 (Reg) Baieră la traistă. 7 (Înv) Cingătoare pentru sabie. gârneț1 sm [At: ȘEZ. VII, 105 / Pl: ~i / E: gârniță] 1 Gârniță (1). 2 (Pex; reg) Par (mai gros), de obicei din lemn de carpen. BRÂNÉȚ, brânețe,
s. n. 1. (
Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință.
2. Brăcinar. [
Var.:
bârnéț s. n.] –
Brâu +
suf. -eț.
GÂRNÉȚ, gârneți,
s. m. (
Reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din
gârniță. BRÂNÉȚ, brânețe,
s. n. 1. (
Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință.
2. Brăcinar. [
Var.:
bârnéț s. n.] –
Brâu +
suf. -eț.
GÂRNÉȚ, gârneți,
s. m. (
Reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din
gârniță. BÎRNEȚ, bîrnețe,
s. n. 1. (Mai ales la
pl.) Cingătoare îngustă, artistic lucrată, cu care se încing femeile peste catrință.
V. bată, brîuleț. Vinde, maică, două rețe (=rațe) Și îmi cumpără bîrnețe. MARIAN, S. 26.
2. Brăcinar. Bîrneț de ibrișin. – Variantă:
bîrneáță s. f. GÎRNÉȚ, gîrneți,
s. m. (
Mold.) Bucată de lemn; par gros. Începe a ciocîrti un gîrneț de stejar din anul trecut. CREANGĂ, P. 125. Gîrneț de fag. ȘEZ. VII 105.
BÂRNÉȚ, bârnețe,
s. n. Cingătoare îngustă cu care se încing femeile peste catrință. ♦ Brăcinar. – Din
bârne (
pl. lui bârnă) +
suf. -eț.
brânéț (
pop.)
/bârnéț (
reg.)
s. n.,
pl. brânéțe/bârnéțe
gârnéț (
reg.)
s. m.,
pl. gârnéți
brânéț/bârnéț s. n., pl. brânéțe/bârnéțe gârnéț s. m., pl. gârnéți GÂRNÉȚ ~i m. reg. 1) Stejar tânăr. 2) Bucată scurtă și groasă de lemn (de stejar); retevei; scurtătură. /Din gârniță bârneț n. Mold. ața cu care țăranul își leagă ciorapii sau ițarii. [Diminutiv din brâu].
gârneț n. Mold.
gârniță: începe a ciocârti un gârneț de stejar CR. [V. gârniță].
bîrneáță f., pl. ețe și
bîrnéț n., pl. e (d. brîŭ, brîne). Brînișor, cingătoare (ascunsă orĭ vizibilă) a izmenelor țărăneștĭ, a ițarilor ori a catrințeĭ: mijlocu strîns de birneață roșie (Sadov. VR. 1911, 3, 338). v.
fotă. gîrnéț m. (d. fîrneață). Est. Stejar mic. Par gros cît mîna și cam strîmb (Șez. 30, 292): un gîrneț de stejar, de fag.
Brâneț dex online | sinonim
Brâneț definitie
Intrare: brâneț
gârneț substantiv masculin