brânéț sn [At: SEVASTOS, N. 395b/10 / V: bârneț, bârneață, gârnețe / Pl: ~e / E: brâne + -eț] 1 (La portul bărbătesc al țăranilor) Brăcinar. 2 (Pan; rar) Fâșie de pământ. 3 (La portul femeiesc) Cingătoare (îngustă și lungă) de pus peste catrință Cf bete, brâuleț, frânghie. 4 (Pex; reg) Ștergar îngust de in sau de cânepă, brodat cu flori cu care se decorează icoanele. 5 (Reg) Scutec pentru copiii nou-născuți Si: fașă. 6 (Reg) Baieră la traistă. 7 (Înv) Cingătoare pentru sabie.

gârneț2 sm vz brâneț

gârneț1 sm [At: ȘEZ. VII, 105 / Pl: ~i / E: gârniță] 1 Gârniță (1). 2 (Pex; reg) Par (mai gros), de obicei din lemn de carpen.

BÂRNÉȚ s. n. v. brâneț.

BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

GÂRNÉȚ, gârneți, s. m. (Reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din gârniță.

BÂRNÉȚ s. n. v. brâneț.

BRÂNÉȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârnéț s. n.] – Brâu + suf. -eț.

GÂRNÉȚ, gârneți, s. m. (Reg.) Par (mai gros) făcut de obicei din lemn de stejar. – Din gârniță.

BÎRNEȚ, bîrnețe, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Cingătoare îngustă, artistic lucrată, cu care se încing femeile peste catrință. V. bată, brîuleț. Vinde, maică, două rețe (=rațe) Și îmi cumpără bîrnețe. MARIAN, S. 26. 2. Brăcinar. Bîrneț de ibrișin. – Variantă: bîrneáță s. f.

BRÎNÉȚ s. n. v. bîrneț.

GÎRNÉȚ, gîrneți, s. m. (Mold.) Bucată de lemn; par gros. Începe a ciocîrti un gîrneț de stejar din anul trecut. CREANGĂ, P. 125. Gîrneț de fag. ȘEZ. VII 105.

BÂRNÉȚ, bârnețe, s. n. Cingătoare îngustă cu care se încing femeile peste catrință. ♦ Brăcinar. – Din bârne (pl. lui bârnă) + suf. -eț.

bârnéț v. brânéț

brânéț (pop.)/bârnéț (reg.) s. n., pl. brânéțe/bârnéțe

gârnéț (reg.) s. m., pl. gârnéți

bârnéț v. brâneț

brânéț/bârnéț s. n., pl. brânéțe/bârnéțe

gârnéț s. m., pl. gârnéți

BÂRNÉȚ s. v. brăcinar.

GÂRNÉȚ ~i m. reg. 1) Stejar tânăr. 2) Bucată scurtă și groasă de lemn (de stejar); retevei; scurtătură. /Din gârniță

bârneț n. Mold. ața cu care țăranul își leagă ciorapii sau ițarii. [Diminutiv din brâu].

brâneț n. V. bârneț.

gârneț n. Mold. gârniță: începe a ciocârti un gârneț de stejar CR. [V. gârniță].

bîrneáță f., pl. ețe și bîrnéț n., pl. e (d. brîŭ, brîne). Brînișor, cingătoare (ascunsă orĭ vizibilă) a izmenelor țărăneștĭ, a ițarilor ori a catrințeĭ: mijlocu strîns de birneață roșie (Sadov. VR. 1911, 3, 338). v. fotă.

gîrnéț m. (d. fîrneață). Est. Stejar mic. Par gros cît mîna și cam strîmb (Șez. 30, 292): un gîrneț de stejar, de fag.

bîrneț s. v. BRĂCINAR.