boțésc v. tr. (d. boț). Est. Fac boț, mototolesc (o hîrtie, o haĭnă). Iron. Zbîrcesc: bătrîneța l-a boțit. Vechĭ. Strîmtorez, prin la strîmtoare (un dușman). Grămădesc, adun, încheg, strîng la un loc. – Și îmboțesc (Șincaĭ). V. cĭoșmolesc.