Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru boschet

boschét sn [At: DACIA LIT. 265 / Pl: ~e / E: fr bosquet] Grup de arbuști plantați pentru umbră sau pentru înfrumusețarea unui parc, a unei grădini etc.
BOSCHÉT, boschete, s. n. Grup de arbuști plantați pentru înfrumusețarea unui parc, a unei grădini etc. – Din fr. bosquet.
BOSCHÉT, boschete, s. n. Grup de arbuști plantați pentru umbră sau pentru înfrumusețarea unui parc, a unei grădini etc. – Din fr. bosquet.
BOSCHÉT, boschete, s. n. Tufiș mic într-o grădină sau într-un parc, format din arbuști plantați. Boschet de trandafiri. ▭ Iată-l [Jiul] tolănit într-un larg boschet de plante. VLAHUȚĂ, O. A. II 134. Dulce îmi veneai în umbra Tăinuitului boschet. EMINESCU, O. I 112. Hai degrabă, Leonaș, să ne ascundem colea în boschet. ALECSANDRI, T. I 189.
BOSCHÉT, boschete, s. n. Tufiș într-o grădină sau într-un parc, format din arbuști plantați. – Fr. bosquet.
boschét s. n., pl. boschéte
boschét s. n., pl. boschéte
BOSCHÉT s.n. Tufiș format din arbuști (plantați). [Cf. fr. bosquet, it. boschetto].
BOSCHÉT s. n. tufiș din arbuști (plantați). (< fr. bosquet, it. boschetto)
boschét (boschéte), s. n. – Grup de arbuști. Fr. bosquet, din it. boschetto.
BOSCHÉT ~e n. Grup de arbori sau de arbuști, plantați într-o grădină pentru umbră sau în scop decorativ. /<fr. bosquet
boschet n. pădurice, dumbravă, tufiș: în umbra tăinuitului boschet EM.
*boschét n., pl. e (fr. bosquet, d. it. boschetto, dim. d. bosco, pădure. V. buchet). Tufiș de copăceĭ.

boschet definitie

boschet dex

Intrare: boschet
boschet substantiv neutru