Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru bornare

borna vt [At: DN2 / Pzi: ~ n├ęz / E: fr borner] A pune borne (1).
bornáre sf [At: DN2 / Pl: ~nări / E: borna] Punere de borne Si: bornaj.
BORN├ü, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). ÔÇô Din fr. borner.
BORN├üRE, born─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a borna ╚Öi rezultatul ei; bornaj. ÔÇô V. borna.
BORN├ü, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). ÔÇô Din fr. borner.
BORN├üRE, born─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a borna ╚Öi rezultatul ei; bornaj. ÔÇô V. borna.
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne.
BORN├ü, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne (1). ÔÇô Fr. borner.
BORN├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a borna.
borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză
bornáre s. f., g.-d. art. bornắrii
born├í vb., ind. prez. 1 sg. born├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. borne├íz─â
bornáre s. f., g.-d. art. bornării; pl. bornări
BORNÁ vb. I. tr. A însemna cu borne un teren. [< fr. borner].
BORN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a borna ╚Öi rezultatul ei; bornaj. [< borna].
BORNÁ vb. tr. a marca cu borne un teren; a demarca. (< fr. borner)
A BORN├ü ~├ęz tranz. (terenuri, drumuri) A prevedea cu borne. /<fr. borner

Bornare dex online | sinonim

Bornare definitie

Intrare: borna
borna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: bornare
bornare substantiv feminin