bornare definitie

2 intrări

17 definiții pentru bornare

borna vt [At: DN2 / Pzi: ~ néz / E: fr borner] A pune borne (1).
bornáre sf [At: DN2 / Pl: ~nări / E: borna] Punere de borne Si: bornaj.
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.
BORNÁRE, bornări, s. f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. – V. borna.
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.
BORNÁRE, bornări, s. f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. – V. borna.
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne.
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne (1).Fr. borner.
BORNÁRE s. f. Acțiunea de a borna.
borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză
bornáre s. f., g.-d. art. bornắrii
borná vb., ind. prez. 1 sg. bornéz, 3 sg. și pl. borneáză
bornáre s. f., g.-d. art. bornării; pl. bornări
BORNÁ vb. I. tr. A însemna cu borne un teren. [< fr. borner].
BORNÁRE s.f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. [< borna].
BORNÁ vb. tr. a marca cu borne un teren; a demarca. (< fr. borner)
A BORNÁ ~éz tranz. (terenuri, drumuri) A prevedea cu borne. /<fr. borner

bornare dex

Intrare: borna
borna verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: bornare
bornare substantiv feminin