Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru born─â

borna vt [At: DN2 / Pzi: ~ n├ęz / E: fr borner] A pune borne (1).
b├│rn─â sf [At: IOANOVICI, TEHN. 174 / Pl: ~ne / E: fr borne] 1 Piatr─â, st├ólp sau alt semn care indic─â marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2 (├Äs) ~ kilometric─â Piatr─â a╚Öezat─â pe marginea drumului, care indic─â distan╚Ťa p├ón─â la localit─â╚Ťile de pe ╚Öosea. 3 St├ólp implantat la distan╚Ťe regulate pe marginea unei suprafe╚Ťe carosabile. 4 Pies─â de contact la cap─âtul unui conductor electric.
BORN├ü, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). ÔÇô Din fr. borner.
B├ôRN─é, borne, s. f. 1. St├ólp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distan╚Ťei p├ón─â la localit─â╚Ťile de pe ╚Öosea etc. ÔÖŽ St├ólp implantat la distan╚Ťe regulate ├«n marginea unui drum carosabil. 2. Pies─â de contact montat─â la cap─âtul unui conductor electric. ÔÇô Din fr. borne.
BORN├ü, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). ÔÇô Din fr. borner.
B├ôRN─é, borne, s. f. 1. St├ólp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distan╚Ťei p├ón─â la localit─â╚Ťile de pe ╚Öosea etc. ÔÖŽ St├ólp implantat la distan╚Ťe regulate ├«n marginea unui drum carosabil. 2. Pies─â de contact montat─â la cap─âtul unui conductor electric. ÔÇô Din fr. borne.
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne.
B├ôRN─é, borne, s. f. 1. Semn const├«nd dintr-o piatr─â, un st├«lp de lemn etc. care arat─â marginea sau punctul caracteristic al unui teren; piatr─â de hotar, Born─â kilometric─â = st├«lp mic de piatr─â a╚Öezat pe marginea drumurilor pentru a marca distan╚Ťele ├«n kilometri. 2. Parte a ma╚Öinilor sau a aparatelor electrice prin care se realizeaz─â leg─âtura electric─â. Bornele transformatorului. Bornele ma╚Öinii.
BORN├ü, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne (1). ÔÇô Fr. borner.
B├ôRN─é, borne, s. f. 1. Semn const├ónd dintr-o piatr─â, un st├ólp de lemn etc., care marcheaz─â marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2. Parte a ma╚Öinilor sau a aparatelor electrice, prin care se realizeaz─â leg─âtura electric─â. ÔÇô Fr. borne.
borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză
b├│rn─â s. f., g.-d. art. b├│rnei; pl. b├│rne
born├í vb., ind. prez. 1 sg. born├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. borne├íz─â
b├│rn─â s. f., g.-d. art. b├│rnei; pl. b├│rne
BORNÁ vb. I. tr. A însemna cu borne un teren. [< fr. borner].
BÓRNĂ s.f. 1. Stâlp de marcaj din beton, din lemn etc., așezat la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc.; piatră de hotar. 2. Piesă metalică care face legătura mașinilor sau a aparatelor electrice. [< fr. borne].
BORNÁ vb. tr. a marca cu borne un teren; a demarca. (< fr. borner)
B├ôRN─é s. f. 1. st├ólp de marcaj din beton, lemn etc., la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc. 2. pies─â metalic─â apar╚Ťin├ónd circuitului electric interior al unui aparat, al unei ma╚Öini sau instala╚Ťii, care asigur─â leg─âtura cu un alt circuit. (< fr. borne)
A BORN├ü ~├ęz tranz. (terenuri, drumuri) A prevedea cu borne. /<fr. borner
B├ôRN─é ~e f. 1) St├ólp de beton, piatr─â sau alt obiect care serve╚Öte drept semn de marcaj pe marginea unei ╚Öosele, de-a lungul unei frontiere, a unei propriet─â╚Ťi funciare etc. 2) Pies─â metalic─â montat─â la cap─âtul unui fir care realizeaz─â leg─âtura unei ma╚Öini sau a unui aparat la re╚Ťeaua electric─â. /<fr. borne
bornă f. Buc. muscă. [Onomatopee ce reproduce sbârnăitul insectei (cf. sbârnăi)].
B├ôRN─é (< fr.) s. f. 1. Bloc sau st├«lp scund, din lemn, piatr─â ori beton armat, care fixeaz─â ╚Öi marcheaz─â punctele geodezice ori topografice pe teren, care indic─â distan╚Ťele fa╚Ť─â de origine ale punctelor din lungul unei c─âi de comunica╚Ťie terestre (ex. b. kilometric─â), care ce planteaz─â pe ambele margini ale unui drum pentru a delimita calea, sau de-a lungul unei frontiere. 2. Pies─â metalic─â a unui aparat, a unei instala╚Ťii sau a unei ma╚Öini electrice prin care se poate realiza leg─âtura galvanic─â a unor circuite electrice (sau p─âr╚Ťi metalice ale acestora) cu un conductor exterior.

Born─â dex online | sinonim

Born─â definitie

Intrare: born─â
born─â substantiv feminin
Intrare: borna
borna verb grupa I conjugarea a II-a