Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru bordura

bordura vt [At: DEX2 / Pzi: ~rez / E: bordură] A răsfrânge marginile unui obiect prin tragere și întindere.
bordúră sf [At: NEGRUZZI, S. I, 236 / Pl: ~ri / E: fr bordure] 1 Fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect (textil). 2 Zonă care înconjoară marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia. 3 Zonă de la marginea dinspre carosabil a trotuarului.
BORDUR├ü, bordurez, vb. I. Tranz. A face opera╚Ťia de r─âsfr├óngere a marginilor unui obiect prin tragere ╚Öi ├«ntindere. ÔÇô Din bordur─â.
BORD├ÜR─é, borduri, s. f. 1. F├ó╚Öie, panglic─â sau cus─âtur─â aplicat─â ca podoab─â pe marginea unui obiect textil. 2. Zon─â care ├«nconjoar─â marginea unui obiect, cu o structur─â diferit─â de a acestuia; spec. zon─â de la marginea dinspre partea carosabil─â a trotuarului sau a refugiilor. Bordura de flori a unei peluze. ÔÇô Din fr. bordure.
BORDUR├ü, bordurez, vb. I. Tranz. A face opera╚Ťia de r─âsfr├óngere a marginilor unui obiect prin tragere ╚Öi ├«ntindere. ÔÇô Din bordur─â.
BORD├ÜR─é, borduri, s. f. 1. F├ó╚Öie, panglic─â sau cus─âtur─â la marginea unui obiect textil. 2. Zon─â care ├«nconjur─â marginea unui obiect, cu o structur─â diferit─â de a acestuia; spec. zon─â de la marginea dinspre partea carosabil─â a trotuarului. Bordura de flori a unei peluze. ÔÇô Din fr. bordure.
BORD├ÜR─é, borduri, s. f. F├«╚Öie, band─â sau dung─â aplicat─â ca garnitur─â sau podoab─â pe marginea unui obiect; chenar. O basma ro╚Öie cu bordur─â de fir. ODOBESCU, S. I 414. ÔŚŐ (Poetic) Soarele apusese dup─â un lung ╚Öir de nori... pre care ├«i poleia cu o bordur─â de purpur. NEGRUZZI, S. I 236. ÔÖŽ Margine a unui lucru, servind ca ├«nt─ârire, f─âcut─â de obicei dintr-un material mai rezistent. C─âr─âmizi pentru borduri Ôľş Bordura trotuarului = ╚Öirul de pietre de granit care m─ârgine╚Öte latura de c─âtre drum a trotuarului. C─âlc├«nd pe bordura trotuarului, ca s─â nu-╚Ťi dep─ârtezi privirile de ╚Öin─â... te-ai ├«mpiedicat ╚Öi-ai c─âzut. PAS, Z. I 16.
BORD├ÜR─é, borduri, s. f. F├ó╚Öie, band─â sau dung─â aplicat─â ca podoab─â pe marginea unui obiect. ÔÖŽ Margine a unui lucru, f─âcut─â de obicei dintr-un material mai rezistent. Bordura trotuarului. ÔÇô Fr. bordure.
bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză
bord├║r─â s. f., g.-d. art. bord├║rii; pl. bord├║ri
bordur├í vb., ind. prez. 1 sg. bordur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. bordure├íz─â
bord├║r─â s. f., g.-d. art. bord├║rii; pl. bord├║ri
BORDÚRĂ s. 1. margine. (~a trotuarului.) 2. v. chenar. 3. v. chenar.
BORDUR├ü vb. I. tr. A supune opera╚Ťiei de bordurare. [< bordur─â].
BORD├ÜR─é s.f. 1. F├ó╚Öie aplicat─â (ca podoab─â) pe marginea unui lucru; chenar. ÔÖŽ Margine a unui obiect f─âcut─â dintr-un material mai rezistent; ├«nt─âritur─â. 2. Margine a trotuarului c─âtre partea carosabil─â a unei str─âzi. [< fr. bordure].
BORD├ÜR─é s. f. 1. f├ó╚Öie aplicat─â pe marginea unui lucru; chenar. ÔŚŐ margine r─âsfr├ónt─â a unui obiect dintr-un material mai rezistent; ├«nt─âritur─â. 2. margine a trotuarului. (< fr. bordure)
A BORDUR├ü ~├ęz tranz. (marginile unui obiect din tabl─â, pl─âci etc.) A r─âsfr├ónge ├«n scopul ├«nt─âririi sau asambl─ârii cu alt obiect. /Din bordur─â
BORD├ÜR─é ~i f. 1) Margine (a unui obiect), f─âcut─â din alt material pentru protejare sau pentru ├«nfrumuse╚Ťare. 2) Band─â ├«ngust─â din blocuri de piatr─â, care m─ârgine╚Öte trotuarele. [G.-D. bordurii] /<fr. bordure
bordur─â f. 1. margine garnisit─â; 2. cadrul unui tablou.
*bord├║r─â f., pl. ─ş (fr. bordure, d. border, a m─ârgini, bord, margine, bord). Chenar, margine ornat─â or─ş nu (ca la un tablo┼ş, la un strat de flor─ş, la un trotuar).
BORDUR─é s. 1. margine. (~ a trotuarului.) 2. chenar, margine. (~ a covorului.) 3. chenar, (rar) ainfas. (~ la un text imprimat.)
BORD├ÜR─é (< fr.) s. f. 1. Marginea proeminent─â a unui organ de ma╚Öin─â tubular, executat─â prin bordurare, turnare, sudare etc. 2. Band─â ├«ngust─â format─â din blocuri de piatr─â, servind la m─ârginirea trotuarelor ╚Öi a refugiilor. 3. Rigl─â de alam─â folosit─â la tip─ârirea tabelelor sau la lucr─ârile tipografice de ornamenta╚Ťie. 4. F├«╚Öie, band─â sau dung─â aplicat─â ca podoab─â pe marginea unui obiect etc.; chenar.

Bordura dex online | sinonim

Bordura definitie

Intrare: bordur─â
bordur─â substantiv feminin
Intrare: bordura
bordura verb grupa I conjugarea a II-a