BORCEÁG s. m., (2, 3) borceaguri, s. n. 1. Nume purtat de două plante din familia leguminoaselor: a) măzăriche (Vicia. sativa); b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie aplecate în jos și cu fructele în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica ). 2. Semănătură de borceag (1). Meiurile păsărești, borceagurile și parîngurile. La TDRG. 3. Amestec de leguminoase și cereale, cultivate pentru nutreț.