Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 787555:
boncă(lu)ì v. Mold. 1. a rage: cerbul venia boncăluind CR.; 2. a scânci (de copii). [Ceh. BUNKATI, a mormăi].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
Boncăire dex online | sinonim
Boncăire definitie
