Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1036881:

boncăíre sf [At: DA ms / V: -coi-, bun-, buncoire / Pl: ~ri / E: boncăi] 1 Boncăluire. 2 (D. cerbi și bovine) Emitere de răgete furioase Cf boncăi. 3 Urlat.

Boncăire dex online | sinonim

Boncăire definitie