Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru boloboc

BOLOBÓC s. n. v. poloboc.
POLOB├ôC, poloboace, s. n. 1. (Pop.) Butoi. ÔÖŽ Epitet dat unui om gras. 2. Nivel─â cu bul─â de aer. [Var.: bolob├│c s. n.] ÔÇô Et. nec.
BOLOBÓC s. n. v. poloboc.
POLOB├ôC, poloboace, s. n. 1. (Pop.) Butoi. ÔÖŽ Epitet dat unui om gras. 2. Nivel─â cu bul─â de aer. [Var.: bolob├│c s. n.] ÔÇô Et. nec.
BOLOBÓC s. n. v. poloboc.
POLOB├ôC, poloboace,s. n. 1. Butoi. Pe trepte de stejar, urca acum a doua oar─â mo╚Ö Chiril─â, din hruba cu poloboace, duc├«nd ├«n m├«n─â o oal─â mare sm─âl╚Ťuit─â, plin─â de vin ├«nvechit la ├«ntuneric. SADOVEANU, O. VII 52. Lemne la trunchi s├«nt, sl─ânin─â ╚Öi f─âin─â ├«n pod este... curechi ├«n poloboc, slav─â domnului. CREANG─é, A. 38. Dec├«t s─â c─âr─âm ap─â cu poloboacele, mai nemerit ar fi s─â iau pu╚Ťul ├«n spinare... ╚Öi s─â-l duc ├«n buc─ât─ârie o dat─â pentru totdeauna. ALECSANDRI, T. I 448. 2. Nivel─â cu bul─â deaer, montat─â ├«ntr-un cadru de lemn, de care se servesc zidarii. ÔÇô Variant─â: (Munt.) bolob├│c (ISPIRESCU, L. 354, TEODORESCU, P. P. 142) s. n.
BOLOB├ôC s. n. Cump─ân─â cu bul─â de aer folosit─â de zidari, lemnari etc. pentru a verifica pozi╚Ťia orizontal─â sau vertical─â a suprafe╚Ťei lucr─ârilor. ÔÇô V. poloboc.
polobóc (pop.) s. n., pl. poloboáce
polobóc s. n., pl. poloboáce
BOLOBÓC s. v. cumpănă.
POLOBÓC s. v. butoi.
polob├│c (polobo├íce), s. m. ÔÇô 1. Butoi, bute. ÔÇô 2. Nivel de ap─â. ÔÇô Var. (Munt.) boloboc. Bg. polobok (Conev 64), cf. rus. polubo─Źka ÔÇ×jum─âtate de butoiÔÇŁ (Tiktin).
POLOB├ôC ~o├íce n. pop. 1) Vas f─âcut din doage cercuite, cu capetele mai ├«nguste dec├ót mijlocul, ├«n care se p─âstreaz─â vinul; butoi. 2) Con╚Ťinutul unui astfel de vas. /cf. ucr. polybok
boloboc (poloboc) n. Mold. vas de vin sau de rachiu mai mic decât butia și mai mare decât butoiul (între 70-100 vedre): de nu mi-ar deșerta boloboacele AL. [Rus. POLUBOČKA, jumătate butie].
poloboc n. V. boloboc: de nu mi-ar deșerta poloboacele AL.
bolob├│c V. poloboc.
polob├│c n., pl. oace (rus. polub├│─Źka, d. polu-, jum─âtate, ╚Öi bo─Źka, buto─ş. V. poal─â, pol 1 ╚Öi 3, bo╚Öc─â ╚Öi polomeac). Est. Buto─ş. ÔÇô ├Än vest (rar) bolob├│c.
BOLOBOC s. (TEHN.) cump─ân─â, nivel─â cu bul─â de aer.
poloboc s. v. BUTOI.
polob├│c, poloboace, s.n. ÔÇô Butoi, bute: ÔÇ×Ie╚Öi, urs├ót, din poloboc, / C-om mere ╚Öi noi la jocÔÇŁ (Memoria, 2001: 17). ÔÇô Et. nec. (DEX); din bg. polobok (Conev, cf. DER), cf. rus. polubo─Źka ÔÇ×jum─âtate de butoiÔÇŁ (Tiktin, cf. DER); din ucr. polubok (MDA).
polob├│c, -oace, s.n. ÔÇô Butoi, bute: ÔÇ×Ie╚Öi, urs├ót, din poloboc, / C-om mere ╚Öi noi la jocÔÇŁ (Memoria 2001: 17). ÔÇô Cf. bg. polobok (Conev), cf. rus. polubo─Źka ÔÇ×jum─âtate de butoiÔÇŁ (Tiktin); Din ucr. polubok (MDA).

Boloboc dex online | sinonim

Boloboc definitie

Intrare: poloboc
boloboc
poloboc substantiv neutru