boloboc definitie

21 definiții pentru boloboc

BOLOBÓC s. n. v. poloboc.
POLOBÓC, poloboace, s. n. 1. (Pop.) Butoi. ♦ Epitet dat unui om gras. 2. Nivelă cu bulă de aer. [Var.: bolobóc s. n.] – Et. nec.
BOLOBÓC s. n. v. poloboc.
POLOBÓC, poloboace, s. n. 1. (Pop.) Butoi. ♦ Epitet dat unui om gras. 2. Nivelă cu bulă de aer. [Var.: bolobóc s. n.] – Et. nec.
BOLOBÓC s. n. v. poloboc.
POLOBÓC, poloboace,s. n. 1. Butoi. Pe trepte de stejar, urca acum a doua oară moș Chirilă, din hruba cu poloboace, ducînd în mînă o oală mare smălțuită, plină de vin învechit la întuneric. SADOVEANU, O. VII 52. Lemne la trunchi sînt, slănină și făină în pod este... curechi în poloboc, slavă domnului. CREANGĂ, A. 38. Decît să cărăm apă cu poloboacele, mai nemerit ar fi să iau puțul în spinare... și să-l duc în bucătărie o dată pentru totdeauna. ALECSANDRI, T. I 448. 2. Nivelă cu bulă deaer, montată într-un cadru de lemn, de care se servesc zidarii. – Variantă: (Munt.) bolobóc (ISPIRESCU, L. 354, TEODORESCU, P. P. 142) s. n.
BOLOBÓC s. n. Cumpănă cu bulă de aer folosită de zidari, lemnari etc. pentru a verifica poziția orizontală sau verticală a suprafeței lucrărilor. – V. poloboc.
polobóc (pop.) s. n., pl. poloboáce
polobóc s. n., pl. poloboáce
BOLOBÓC s. v. cumpănă.
POLOBÓC s. v. butoi.
polobóc (poloboáce), s. m.1. Butoi, bute. – 2. Nivel de apă. – Var. (Munt.) boloboc. Bg. polobok (Conev 64), cf. rus. polubočka „jumătate de butoi” (Tiktin).
POLOBÓC ~oáce n. pop. 1) Vas făcut din doage cercuite, cu capetele mai înguste decât mijlocul, în care se păstrează vinul; butoi. 2) Conținutul unui astfel de vas. /cf. ucr. polybok
boloboc (poloboc) n. Mold. vas de vin sau de rachiu mai mic decât butia și mai mare decât butoiul (între 70-100 vedre): de nu mi-ar deșerta boloboacele AL. [Rus. POLUBOČKA, jumătate butie].
poloboc n. V. boloboc: de nu mi-ar deșerta poloboacele AL.
bolobóc V. poloboc.
polobóc n., pl. oace (rus. polubóčka, d. polu-, jumătate, și bočka, butoĭ. V. poală, pol 1 și 3, boșcă și polomeac). Est. Butoĭ. – În vest (rar) bolobóc.
BOLOBOC s. (TEHN.) cumpănă, nivelă cu bulă de aer.
poloboc s. v. BUTOI.
polobóc, poloboace, s.n. – Butoi, bute: „Ieși, ursât, din poloboc, / C-om mere și noi la joc” (Memoria, 2001: 17). – Et. nec. (DEX); din bg. polobok (Conev, cf. DER), cf. rus. polubočka „jumătate de butoi” (Tiktin, cf. DER); din ucr. polubok (MDA).
polobóc, -oace, s.n. – Butoi, bute: „Ieși, ursât, din poloboc, / C-om mere și noi la joc” (Memoria 2001: 17). – Cf. bg. polobok (Conev), cf. rus. polubočka „jumătate de butoi” (Tiktin); Din ucr. polubok (MDA).

boloboc dex

Intrare: poloboc
boloboc
poloboc substantiv neutru