bolborosí (bolborosésc, bolborosít), vb. – 1. A vorbi nedeslușit, a bîigui, a îngăima. – 2. A gîlgîi. – 3. (Despre curcani) A croncăni. – Var. borborosi, bolborăi, bolbora. Creație expresivă, bazată pe consonanța b-l-b (cf. bîlbîi, bobleț) și pe ritmul ternar, cf. bîc. Bol-bol apare ca imitație a croncănitului curcanului. Aceeași consonanță intervine la ngr. βορ-βορίζω „a gîlgîi”, alb. belbërë „a bîigui”, sb. brbositi, brboriti „a vorbi repezit”, rus. balabolitĭ „a vorbi fără șir” (cf. Berneker 69). Din rom. pare a proveni rut. borborosy „bodogăneală”. Der. bolboroseală, s. f. (zgomot făcut de ceva care bolborosește; gîlgîială); bolborositor, adj. (care bolborosește); bolborositură, s. f. (bolboroseală).