bohém, ~ă smf vz boem

*Bohém, -ă s. (d. Bohemia; fr. Bohème, Ceh și țigan, fiindcă se credea că Țiganiĭ au venit în Francia din Bohemia: mlat. Bohemus). Ceh, Bohemian, locuitor din Bohemia. Adj. Limba bohemă. Fig. Om cu viață de vagabond și și cu aere de intelectual saŭ artist. Adj. O viață bohemă. – Și Boem.