bobóc m. (sîrb. bobuk=klobuk, clăbuc, bobiță de aer; rus. bobók, grăunte, d. dim. bob, bob, de unde și ngr. bubúki, boboc, alb. bubukĭe, boboc, rudă cu vgr. bombýkion, gogoașă, și decĭ și cu rom. bumbac). Mugur de floare, floare înaĭnte de a deschide. Fig. Un boboc de fată, o fată foarte frumoasă. Puĭ de pasăre înotătoare, fofoloc: boboc de rață. Fig. Iron. Om naiv: ești boboc, băĭete! Adv. Coz, ca un boboc de floare: frumoasă boboc, boboc de frumoasă. Cu inima boboc de bucurie, foarte vesel.