Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 325325:
BOÁCĂN ~ă (~i, ~e) fam. Care vădește lipsă de inteligență; absurd; stupid; prostesc. * A o face ~ă a face ceva cu totul nepotrivit; a proceda în mod prostesc. [Sil. boa-căn] /Orig. nec.
- sursa: NODEX 2002
- permalink
Boacăn dex online | sinonim
Boacăn definitie
