BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj. (Familiar) Nepotrivit, prostesc, stupid. Orice privesc e boacăn, trist, urît. ALECSANDRI, T. 1313. ♦ (Mai ales despre acțiuni omenești) Care contravine normelor obișnuite, care poate avea consecințe rele, grave. L-am prins cu alta mai boacănă. CARAGIALE, O. I 154. ◊ Expr. A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de prostesc, de nepotrivit. Cîte-ai făcut boacăne de cînd m-ai luat și pînă acum, toate-au fost cum au fost; dar asta le-a făcut vîrf. ȘEZ. LX 53.