2 definiții pentru boțocăni
boțocănésc V.
coțobănesc. coțobănésc (mă) v. refl. (vsl.
kobacati, rut. dial.
kacabáti-sĕa, a face tumbe; sîrb.
kobácati se, a tropoi; bsl.
kobacáti, a merge în brîncÄ, a se cățăra,
kobáciti se, a face tumbe, d. vsl.
bacati, rus.
bacátÄ, a bate din palme, rut.
bácÄkati, a izbi. Bern.).
Est. sud. Fam. Mă trudesc prea mult pînă să reușesc (mă mocoșesc, mă bosîncesc, mă puchinesc, mă bunghinesc):
m’am coÈ›obănit un ceas pîn’am găsit piperu’n cămară. Nord. Opun rezistență, mă burzuluÄesc:
s’au pus de pricină È™i nu voÄaÅ să dea cartea, aÅ prins a se coÈ›obăni (Kir. Șez. 30, 202). – ÃŽn sud ob.
mă boțocănesc. Boțocăni dex online | sinonim
Boțocăni definitie
Intrare: boțocăni
boțocăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a