BLOC, blocuri, s. n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de obiecte (de același fel) alcătuind o unitate. ◊ Bloc de desen = teanc de foi de hârtie de desenat, prinse în coperți (de carton) și păstrate între două cartoane protectoare. ◊ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. ◊ Bloc-turn = bloc cu etajele dispuse în formă de turn. 4. Alianță, convenție, uniune (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorată blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac. Bloc operator = ansamblul încăperilor și echipamentelor necesare intervențiilor chirurgicale. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus].