*2) bloc n., pl. urĭ (fr. blocus, d. germ. block-haus, căsoaĭe, redută de grinzĭ). Acțiunea de a bloca, de a împresura cu bastimente orĭ cu trupe un port, un oraș ș.a. Blocu continental, oprirea corăbiilor engleze de a intra în porturile Eŭropeĭ, ceĭa ce s’a făcut la 1806 din ordinu luĭ Napoleon ca să lovească în comerciu Angliiĭ.