Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 325296:
A BLESTEMÁ bléstem 1. tranz. A supune unui blestem; a condamna la nenorocire. 2. intranz. A rosti blesteme la adresa cuiva. /<lat. blastemare
- sursa: NODEX 2002
- permalink
Blestemare dex online | sinonim
Blestemare definitie
