BLEOJDÍT¹, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Despre ochi, mai ales la pl.) Căscat, zgîit, holbat. I-a spus vorbe franțuzești, de-a rămas domnul Căftănoiu cu ochii bleojdiți. SADOVEANU, P. M. 205. Doi copilași... așteaptă cu ochii bleojdiți să scoată doica Mitrana cartofii din spuză și dovleacul roșu din căldare. DELAVRANCEA, S. 40. – Pronunțat: bleoj-.