Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 835529:

BLEGÍ, blegesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg.

Blegire dex online | sinonim

Blegire definitie