Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru blazer

blazér sn [At: DEX2 / P: bleizăr / Pl: ~e / E: eg, fr blazer] Jachetă (bărbătească) de stofa, catifea etc. (cu buzunare aplicate).
BLAZER, blazere, s. n. Jachetă (bărbătească) din stofă, catifea etc. (cu buzunare aplicate). [Pr.: bleizăr] – Din engl., fr. blazer.
BLÁZER, blazere, s. n. Jachetă bărbătească din stofă, catifea etc. (cu buzunare aplicate). [Pr.: bléizăr] – Din engl., fr. blazer.
blazer (angl.) [pron. bléyzăr] s. n., pl. blazere
BLÁZER s.n. Veston cu dungi colorate, purtate ca uniformă în unele colegii engleze. ♦ Veston drept din stofă bleumarin sau din flanelă. [< engl., fr. blazer].
BLAZER [BLÉI-ZĂR] s. n. 1. veston cu dungi colorate, purtat ca uniformă în unele colegii engleze. 2. jachetă bărbătească din stofă, catifea etc. (< engl., fr. blazer)
BLAZER [pr.: bléizăr] n. Jachetă bărbătească din stofă, catifea etc. (cu buzunare aplicate). /<engl., fr. blazer
blazer s. n. (vestim.) Veston din stofă (flanel) de obicei de culoare închisă și cu un ecuson pe buzunarul de la piept ◊ „Blazerele, pardesiele și pelerinele vor fi din nou în actualitate.” Săpt. 2 III 79 p. 8. ◊ „[...] am avea nevoie de încălțăminte pentru femei și pentru bărbați cu caracteristicele pantofilor de primăvară [...] de pardesie, trench-uri și blazere, de costume, sacouri și pantaloni, de o mulțime de accesorii care se combină cu un veșmânt sau cu un altul.” Săpt. 23 III 79 p. 8; v. și rochie-furou (1972) [pron. blézăr] (din engl., fr. blazer; DN3, DEX-S)

blazer definitie

blazer dex

Intrare: blazer
blazer substantiv neutru
  • pronunție: bléizăr