Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru blasfemia

blasfemiá vt (a) [At: I. IONESCU, D. 393 / Pzi: ~miez / E: lat blasphemare] (Ltm) 1 A huli1. 2 A defăima.
blasfem├şe sf [At: CO╚śBUC, B. 145 / Pl: ~ii / E: lat blasphentia] (Liv) 1 Def─âimare a religiei, a dogmelor ╚Öi a obiectelor de cult Si: hul─â1. 2 (Fig) Def─âimare a lucrurilor sfinte.
BLASFEM├ŹE s. f. Def─âimare a celor sfinte, a religiei, a divinit─â╚Ťii; hul─â1. ÔÇô Din lat. blasphemia.
BLASFEM├ŹE s. f. (Livr.) Def─âimare a religiei, a dogmelor ╚Öi a obiectelor de cult; def─âimare a lucrurilor sfinte; hul─â1. ÔÇô Din lat. blasphemia.
BLASFEM├ŹE s. f. Def─âimare a ceea ce e considerat sf├«nt; hul─â.
BLASFEM├ŹE s. f. Def─âimare a ceea ce este considerat sf├ónt; hul─â. ÔÇô Lat. lit. blasphemia.
blasfem├şe s. f., art. blasfem├şa, g.-d. blasfem├şi, art. blasfem├şei
blasfem├şe s. f., art. blasfem├şa, g.-d. blasfem├şi, art. blasfem├şei
BLASFEM├ŹE s. (BIS.) hul─â.
BLASFEM├ŹE s.f. Cuv├ónt prin care se insult─â divinitatea sau religia; def─âimare a celor considerate sfinte; hul─â. [Gen. -iei. / < lat., gr. blasphemia, cf. it. blasfemia].
BLASFEMIÁ vb. intr. a rosti o blasfemie, a huli. (< germ. blasphemieren)
BLASFEM├ŹE s. f. def─âimare, profanare a ceea ce este considerat sf├ónt; blasfem. (< lat. blasphemia)
BLASFEM├ŹE f. livr. 1) Cuv├ónt prin care se ultragiaz─â o divinitate. 2) Act de def─âimare a lucrurilor considerate sfinte (sau demne de un respect deosebit); profanare; sacrilegiu; p├óng─ârire. [Art. blasfemia; G.-D. blasfemiei; Sil. -mi-e] /<lat. blasphemia
*blasfem├şe f. (vgr. blasphemia). Blasfem, hul─â, ofens─â a lu─ş Dumneze┼ş ╚Öi a religiuni─ş.
BLASFEMIE s. (BIS.) hul─â.

Blasfemia dex online | sinonim

Blasfemia definitie

Intrare: blasfemie
blasfemie
Intrare: blasfemia
blasfemia verb grupa I conjugarea a II-a