Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru bl─ânar

blănár sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: blană + -ar] 1 Meseriaș care face îmbrăcăminte din blană. 2 (Înv) Meseriaș care îmblănește haine. 3 Negustor de blănuri.
BL─éN├üR, bl─ânari, s. m. Meseria╚Ö care confec╚Ťioneaz─â ├«mbr─âc─âminte din blan─â; comerciant de bl─ânuri. ÔÇô Blan─â + suf. -ar.
BL─éN├üR, bl─ânari, s. m. Meseria╚Ö care face ├«mbr─âc─âminte din blan─â; negustor de bl─ânuri. ÔÇô Blan─â + suf. -ar.
BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care lucrează sau vinde blănuri.
BL─éN├üR, bl─ânari, s. m. Meseria╚Ö care lucreaz─â sau vinde bl─ânuri. ÔÇô Din blan─â + suf. -ar.
blănár s. m., pl. blănári
blănár s. m., pl. blănári
BLĂNÁR s. (prin Transilv., Maram. și Ban.) sabău, (Transilv.) suci.
BL─éN├üR ~i m. 1) Lucr─âtor specializat ├«n prelucrarea bl─ânurilor ╚Öi/sau ├«n confec╚Ťionarea unor articole din blan─â. 2) V├ónz─âtor de articole de acest fel. /blan─â + suf. ~ar
blănar m. care știe să lucreze, care vinde blănuri.
bl─ân├ír m. Care lucreaz─â or─ş vinde bl─ân─ş.
BLĂNAR s. (prin Transilv., Maram. și Ban.) săbău, (Transilv.) suci.

Bl─ânar dex online | sinonim

Bl─ânar definitie

Intrare: bl─ânar
bl─ânar substantiv masculin