blănár sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: blană + -ar] 1 Meseriaș care face îmbrăcăminte din blană. 2 (Înv) Meseriaș care îmblănește haine. 3 Negustor de blănuri.

BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care confecționează îmbrăcăminte din blană; comerciant de blănuri. – Blană + suf. -ar.

BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care face îmbrăcăminte din blană; negustor de blănuri. – Blană + suf. -ar.

BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care lucrează sau vinde blănuri.

BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care lucrează sau vinde blănuri. – Din blană + suf. -ar.

blănár s. m., pl. blănári

blănár s. m., pl. blănári

BLĂNÁR s. (prin Transilv., Maram. și Ban.) sabău, (Transilv.) suci.

BLĂNÁR ~i m. 1) Lucrător specializat în prelucrarea blănurilor și/sau în confecționarea unor articole din blană. 2) Vânzător de articole de acest fel. /blană + suf. ~ar

blănar m. care știe să lucreze, care vinde blănuri.

blănár m. Care lucrează orĭ vinde blănĭ.

BLĂNAR s. (prin Transilv., Maram. și Ban.) săbău, (Transilv.) suci.