Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru blănar

blănár sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: blană + -ar] 1 Meseriaș care face îmbrăcăminte din blană. 2 (Înv) Meseriaș care îmblănește haine. 3 Negustor de blănuri.
BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care confecționează îmbrăcăminte din blană; comerciant de blănuri. – Blană + suf. -ar.
BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care face îmbrăcăminte din blană; negustor de blănuri. – Blană + suf. -ar.
BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care lucrează sau vinde blănuri.
BLĂNÁR, blănari, s. m. Meseriaș care lucrează sau vinde blănuri. – Din blană + suf. -ar.
blănár s. m., pl. blănári
blănár s. m., pl. blănári
BLĂNÁR s. (prin Transilv., Maram. și Ban.) sabău, (Transilv.) suci.
BLĂNÁR ~i m. 1) Lucrător specializat în prelucrarea blănurilor și/sau în confecționarea unor articole din blană. 2) Vânzător de articole de acest fel. /blană + suf. ~ar
blănar m. care știe să lucreze, care vinde blănuri.
blănár m. Care lucrează orĭ vinde blănĭ.
BLĂNAR s. (prin Transilv., Maram. și Ban.) săbău, (Transilv.) suci.

blănar definitie

blănar dex

Intrare: blănar
blănar substantiv masculin