Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru bitirmea

bitirmeá sf [At: BELDIMAN, TR. 404 / V: beter- / Pl: ~ele / E: tc bitûrmč] învoială privind o compensație bănească.
bitirmeá (-éle), s. f. – Acord, tranzacție. Tc. bitürme (DAR). Este înv. ca și der. bitirdisi, vb. (a ajunge la un acord; a se învoi; a compensa), din tc. bitürmek.
bitirmeá, bitirméle, s.f. (înv.) învoială.
bitirmeá și betermeá f. pl. ele (turc. bitirmé, în bloc, în total). Pe la 1800. Învoială, angajament.

bitirmea definitie

bitirmea dex

Intrare: bitirmea
bitirmea