bisectoare definitie

2 intrări

17 definiții pentru bisectoare

bisector, ~oare [At: GEOM. SP. 18 / Pl: ~i / E: fr bissecteur] 1 sf Dreaptă care împarte un unghi în două părți egale. 2 an (Îs) Plan ~ Plan care împarte un diedru în două diedre egale. 3 a Care împarte în două diedre egale.
BISECTÓR, -OÁRE, bisectoare, s. f., adj. 1. S. f. Dreaptă care împarte un unghi în două părți egale. 2. Adj. (În sintagma) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – Din fr. bissecteur.
BISECTÓR, -OÁRE, bisectoare, s. f., adj. 1. S. f. Dreaptă care împarte un unghi în două părți egale. 2. Adj. (În sintagma) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – Din fr. bissecteur.
BISECTOÁRE, bisectoare, s. f. Dreaptă dusă din, vîrful unui unghi și care împarte unghiul în două părți egale.
BISECTÓR, bisectoare, adj. n. (Numai în expr.) Plan bisector = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale.
BISECTOÁRE, bisectoare, s. f. Linie dreaptă dusă prin vârful unui unghi și care împarte unghiul în două părți egale. – Din bisector.
BISECTÓR, bisectoare, adj. n. (În expr.) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – După fr. bissecteur.
bisectoáre s. f., g.-d. art. bisectoárei; pl. bisectoáre
!bisectór adj. m.; f. sg. și pl. bisectoáre
bisectoáre s. f., pl. bisectoáre
bisectór adj. n., s. f., bisectoáre, g.-d. art. bisectoárei; pl. n. și f. bisectoáre
BISECTOÁRE s.f. (Geom.) Dreaptă care pornește din vârful unui unghi, pe care îl împarte în două părți egale. [< bisector, după fr. bissectrice].
BISECTÓR, -OÁRE adj. Care împarte în două părți egale. ◊ Plan bisector = plan care împarte în două diedre egale un unghi diedru. [< fr. bissecteur].
BISECTÓR, -OÁRE I. adj. care împarte în două părți egale. ◊ plan bisector = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale. II. s. f. semidreaptă cu originea în vârful unui unghi, interioară lui și formând unghiuri congruente cu laturile acestuia. (< fr. bissecteur)
BISECTOÁRE ~ f. Dreaptă care trece prin vârful unui unghi și îl împarte în două părți egale. [Sil. -toa-re] /<fr. bissecteur
BISECTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care împarte în două părți egale. * Plan ~ plan care, traversând un diedru, îl împarte în două diedre egale. /<fr. bissecteur
*bisectór, -oáre adj. (bi- și sector). Geom. Care taĭe drept în doŭă: plan bisectar, liniĭ bisectoare. – Fem. și -trice (după lat.).

bisectoare dex

Intrare: bisector
bisector adjectiv
Intrare: bisectoare
bisectoare