Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 787185:
binevoì v. 1. a avea bunăvoință: binevoiți a mă asculta; 2. a avea bunătatea, a se îndura.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
Binevoit dex online | sinonim
Binevoit definitie
