Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 444212:
binedispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. binedispún, 2 sg. binedispúi, 1 pl. binedispúnem; conj. prez. 3 să binedispúnă; ger. binedispúnând; part. binedispús
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
Binedispus dex online | sinonim
Binedispus definitie
