bimémbru s. m., pl. bimémbri

BIMÉMBRU, -Ă adj. Cu două membre, cu doi membri. ◊ Propoziție bimembră = Propoziție în care există ambele părți de propoziție principale (subiectul și predicatul). [Cf. it. bimembre].

BIMÉMBRU, -Ă adj. cu două membre, cu doi membri. ♦ propoziție ~ă = propoziție în care există și subiectul și predicatul. (< it. bimembre)

BIMÉMBRU, -Ă adj. (cf. it. bimembre): în sintagma propoziție bimembră (v.).