bijectív, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: fr bijectif] (Mat; d. funcții) Care este, în același timp, surjectivă și injectivă.

bijectív adj. m., pl. bijectívi; f. sg. bijectívă, pl. bijectíve

BIJECTÍV, -Ă adv. (Mat.; despre funcții) Care este în același timp surjectivă și injectivă. [< fr. bijectif].

BIJECTÍV, -Ă adj. (mat.; despre funcții) în același timp surjectivă și injectivă. (< fr. bijectif)