Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru bidiganie

bidig├ínie sf [At: ╚śINCAI, HR. II, 30/19 / V: -diha- / Pl: ~g─ânii / E: ns cf b├ózd├óganie] (├Ävr) Dihanie.
BIDIG├üNIE, bidig─ânii, s. f. (Transilv.) Dihanie. Ilinca, uit├«nd p─âruiala ╚Öi v─âz├«nd groaza ce dase ├«n boieri pentru cele dou─â bidig─ânii, se sim╚Ťea mul╚Ťumit─â. AG├ÄRBICEANU, S. P. 48. Era ocolit de bidig─âniile cele mai urite din lume: c├«ni, mi╚Ťe, lupi, vulpi, ur╚Öi, lei, crocodili ╚Öi c├«te nu mai s├«nt pe p─âm├«nt ╚Öi pe sub soare. RETEGANUL, P. 111 30.
BIDIG├üNIE, bidig─ânii, s. f. Dihanie. ÔÇô V. b├ózd├óganie.
b─âzd─âganie f. monstru, pocitur─â, ceva rar ╚Öi afar─â din cale: ce b─âzd─âganie mai este ╚Öi aia? ISP. [Cf. slav. BEZDYHANIN┼Č, ne├«nsufle╚Ťit, de unde (sub influen╚Ťa sinonimului dihanie) forma redus─â: Tr. bidiganie, bidihanie.
bidiganie (bidihanie) f. Tr. V. b─âzd─âganie.
bidigánie și bidihánie V. bîzdîganie.

Bidiganie dex online | sinonim

Bidiganie definitie

Intrare: bidiganie
bidiganie