biconcav definitie

13 definiții pentru biconcav

biconcáv, ~ă a [At: LTR / Pl: ~i, ~e / E: fr biconcave] Care are două fețe concave (opuse).
BICONCÁV, -Ă, biconcavi, -e, adj. Care are două fețe concave opuse. – Din fr. biconcave.
BICONCÁV, -Ă, biconcavi, -e, adj. Care are două fețe concave opuse. – Din fr. biconcave.
BICONCÁV, -Ă, biconcavi, -e, adj. (În opoziție cu biconvex) Care are două fețe concave opuse. Lentilă biconcavă.
BICONCÁV, -Ă, biconcavi, -e, adj. Care are două fețe concave opuse. – Fr. biconcave.
biconcáv adj. m., pl. biconcávi; f. biconcávă, pl. biconcáve
biconcáv adj. → concav
Biconcav ≠ biconvex
BICONCÁV, -Ă adj. Cu două fețe concave opuse. [Cf. fr. biconcave, lat. bis – de două ori, concavus – scobit].
BICONCÁV, -Ă adj. cu două fețe concave opuse. (< fr. biconcave)
BICONCÁV ~ă (~i, ~e) (despre lentile, sticle etc.) Care are două fețe concave opuse; cu două fețe concave opuse. /<fr. biconcave
biconcav a. cu două suprafețe concave opuse: lentilă biconcavă.
*biconcáv, -ă adj. (bi- și concav). Concav pe amîndoŭă părțile, ca ochelariĭ miopilor.

biconcav dex

Intrare: biconcav
biconcav adjectiv