biconcáv, ~ă a [At: LTR / Pl: ~i, ~e / E: fr biconcave] Care are două fețe concave (opuse).

BICONCÁV, -Ă, biconcavi, -e, adj. Care are două fețe concave opuse. – Din fr. biconcave.

BICONCÁV, -Ă, biconcavi, -e, adj. Care are două fețe concave opuse. – Din fr. biconcave.

BICONCÁV, -Ă, biconcavi, -e, adj. (În opoziție cu biconvex) Care are două fețe concave opuse. Lentilă biconcavă.

BICONCÁV, -Ă, biconcavi, -e, adj. Care are două fețe concave opuse. – Fr. biconcave.

biconcáv adj. m., pl. biconcávi; f. biconcávă, pl. biconcáve

biconcáv adj. → concav

Biconcav ≠ biconvex

BICONCÁV, -Ă adj. Cu două fețe concave opuse. [Cf. fr. biconcave, lat. bis – de două ori, concavus – scobit].

BICONCÁV, -Ă adj. cu două fețe concave opuse. (< fr. biconcave)

BICONCÁV ~ă (~i, ~e) (despre lentile, sticle etc.) Care are două fețe concave opuse; cu două fețe concave opuse. /<fr. biconcave

biconcav a. cu două suprafețe concave opuse: lentilă biconcavă.

*biconcáv, -ă adj. (bi- și concav). Concav pe amîndoŭă părțile, ca ochelariĭ miopilor.