biceps definitie

14 definiții pentru biceps

bíceps sm [At: CĂLINESCU, E. O. II, 266 / Pl: ~pși / E: fr, lat biceps] 1 Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente. 2 (Uz curent) Mușchi dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul.
BÍCEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul. – Din fr., lat. biceps.
BÍCEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul. – Din fr., lat. biceps.
BÍCEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul.
BÍCEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul. – Fr. biceps (lat. lit. biceps).
bíceps s. m., pl. bícepși
bíceps s. m., pl. bícepși
BÍCEPS s. (ANAT.) (pop.) pulpă, (prin vestul Transilv.) purcea.
BÍCEPS s.m. Mușchi care are două ligamente la extremitatea superioară; (spec.) mușchiul brațului care face să se îndoaie antebrațul. [Pl. -pși, (s.n.) -psuri. / < fr. biceps, cf. lat. biceps – cu două capete].
BÍCEPS s. m. mușchi cu două ligamente la extremitatea superioară. (< fr., lat. biceps)
BÍCEPS ~și m. Mușchi cu două ligamente între umăr și cot. /<lat., fr. biceps
biceps n. numele a doi mușchi, dela braț și dela coapsă.
*bíceps m. saŭ n., pl. și urĭ (lat. biceps, bicipitis, d. bis, de doŭă orĭ. și capút, cap. V. triceps). Anat. Numele a doĭ mușchĭ de la braț și de la coapsă. – Maĭ conform spirituluĭ limbiĭ rom. ar fi bicipite ca it. V. bicefal.
BICEPS s. (ANAT.) (pop.) pulpă, (prin vestul Transilv.) purcea.

biceps dex

Intrare: biceps
biceps 2 pl. -uri substantiv neutru
biceps 1 pl. -i substantiv masculin