bíceps sm [At: CĂLINESCU, E. O. II, 266 / Pl: ~pși / E: fr, lat biceps] 1 Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente. 2 (Uz curent) Mușchi dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul.

BÍCEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul. – Din fr., lat. biceps.

BÍCEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul. – Din fr., lat. biceps.

BÍCEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul.

BÍCEPS, bicepși, s. m. Mușchi cu extremitatea superioară despărțită în două ligamente; (în special) mușchiul dintre umăr și cot, care face să se îndoaie antebrațul. – Fr. biceps (lat. lit. biceps).

bíceps s. m., pl. bícepși

bíceps s. m., pl. bícepși

BÍCEPS s. (ANAT.) (pop.) pulpă, (prin vestul Transilv.) purcea.

BÍCEPS s.m. Mușchi care are două ligamente la extremitatea superioară; (spec.) mușchiul brațului care face să se îndoaie antebrațul. [Pl. -pși, (s.n.) -psuri. / < fr. biceps, cf. lat. biceps – cu două capete].

BÍCEPS s. m. mușchi cu două ligamente la extremitatea superioară. (< fr., lat. biceps)

BÍCEPS ~și m. Mușchi cu două ligamente între umăr și cot. /<lat., fr. biceps

biceps n. numele a doi mușchi, dela braț și dela coapsă.

*bíceps m. saŭ n., pl. și urĭ (lat. biceps, bicipitis, d. bis, de doŭă orĭ. și capút, cap. V. triceps). Anat. Numele a doĭ mușchĭ de la braț și de la coapsă. – Maĭ conform spirituluĭ limbiĭ rom. ar fi bicipite ca it. V. bicefal.

BICEPS s. (ANAT.) (pop.) pulpă, (prin vestul Transilv.) purcea.